Unul dintre cele mai impresionante ansambluri de construcții din Dara este cel al mormintelor săpate direct în roca de bază. Dealurile întinse situate la vest de oraș au servit, la începutul secolului al VI-lea, drept sursă de piatră pentru lucrările de construcție din oraș. Fațadele plane rezultate în urma extracției pietrei au fost ulterior transformate într-o necropolă. Astfel, pe dealurile care se întind la vest de oraș, excavațiile adânci și largi realizate în roca naturală au servit drept cimitir. În această zonă se întâlnesc trei tipuri diferite de morminte: morminte săpate în stâncă (secolul al VI-lea), sarcofage (secolele VI–VIII) și morminte simple de tip cistă (secolele VIII–XIV). În acea perioadă, morții erau înhumați în încăperi săpate în stâncă, în spiritul credinței în renaștere și în onoarea zeului Mithras – despre care, în cultele păgâne și mithraice, se credea că s-a născut dintr-o stâncă. Locuitorii din Dara practicau înhumări multiple în aceste morminte de tip cameră; se pare că aceștia nu au renunțat imediat la credințele lor păgâne, în ciuda convertirii la creștinism.