În ziua sosirii în Syros, după ce ne-am cazat la Oasis vezi impresii, am făcut plajă și baie și am vizitat Galissas (chestie care ne-a luat vreo 20 de minute😁), foamea a început să ne dea târcoale, așa că am poposit la una din tavernele de pe strada principală, cea străbătută de autobuz. Olivas Tavern Galissas se află fix în fața stației, la parterul unei vile cu camere de închiriat - Guest House Olivas -, și e genul de cârciumă sătească tipic Greciei, fără [...] — citește

Pentru cele trei nopți de cazare în Syros nu am optat, ca mai toată lumea, pentru Ermoupoli, ci pentru satul Galissas, cotat drept cea mai turistică stațiune de pe insulă. Argumentele au fost atât de natură financiară (veți găsi explicația lecturând mai departe), cât și legate de existența unei plaje bune în apropiere și de dotări, asta fiindcă, din motive lesne de ghicit😉, ne-am dorit o garsonieră cu chicinetă. Galissas a corespuns întru totul cerințelor noastre vezi [...] — citește

După Paros și Naxos, două insule cu arhitectură tipic cicladică, am resimțit din plin șocul întâlnirii cu capitala arhipelagului, Ermoupoli. În locul caselor albe cu uși și obloane albastre, am fost întâmpinați în port de clădiri impunătoare și elegante, în stil predominant neoclasic, iar în depărtare am zărit contururile a două biserici mari, chiar prea mari pentru o insulă atât de mică: sus, pe dealul din față, catedrala catolică Agios Georgios și în dreapta, [...] — citește

„Și am simțit din nou cât de simplă și frugală poate fi fericirea: un pahar cu vin, o castană coaptă, puțin jar fumegând încă în vatră și sunetul mării. Nimic mai mult.” Nikos Kazantzakis  Aș zice că citatul din Kazantzakis se potrivește de minune insulei Syros, un loc mai puțin vânat de turiști, fără hoteluri mamut de cinci stele și cu un port unde nu acostează nave de croazieră. O destinație ideală pentru iubitorii de liniște și plaje cât de cât ascunse, [...] — citește

„Tu, Doamne, cât de mult albastru ai împrăștiat în jurul Tău pentru ca noi, muritorii, să nu Te putem vedea” . Odysseas Elytis La începutul lui februarie, cu câteva zile înainte de a împlini 71 de ani, Adrian, soțul, prietenul cel mai bun, tatăl copilului meu, însoțitor de nădejde în călătoriile turistice și prin viață m-a părăsit. Mulți ați aflat de moartea lui din postarea de pe Facebook și mi-ați transmis condoleanțe și mesaje de îmbărbătare. N-am [...] — citește