Mănăstirea Berislăvești – biserica-bijuterie din mijlocul cetății monahale

TIPĂREȘTE

Hristos a Înviat!

Nu departe de orașul Râmnicu Vâlcea, într-o zonă submontană pitorească, descoperim o veche „cetate” mănăstirească restaurată integral în ultimii ani. Suntem pe frumoasa vale a Oltului unde o familie boierească – Bucșenescu – va întemeia la jumătatea anilor 1700 un schit bine închegat. La desăvârșirea ctitoririi au contribuit și fețe bisericești ale momentului astfel că așezământul a completat salba de mănăstiri din zonă, dominată de Cozia lui Mircea cel Bătrân.  

            De pe centura Călimăneștiului mergem spre Sălătrucel, pe DJ 703G – un drum reabilitat excelent pe teritoriul vâlcean, printre case și vile mândre, flori de primăvară și copaci înfloriți. Pe kilometri întregi sunt înșirate gospodării, dar la un moment dat vedem un indicator specific de „monument istoric” care ne îndrumă spre dreapta pe un drumeag asfaltat. Îl urmăm, traversăm râul Sălătrucel cu a sa albie pietroasă, dar în mijlocul podului ne oprim pentru a admira incinta mănăstirească ce se ițește cocoțată pe o terasă înaltă. Silueta albă a zidurilor, turnul clopotniței și turlele bisericii se proiectează pe verdele fraged al pădurii din spatele mănăstirii.  

Înaintăm până în fața intrării laterale unde se află câteva locuri de parcare, accesibile doar cu autoturismul din cauza rampei. De la nivelul acestei terase înalte de pe malul stâng al râului privim înălțimile munților și valea înțesată de așezări umane. Odată pătrunși în incinta așezării monahale ne desprindem de larma și problemele vieții cotidiene și pătrundem într-o lume a rugăciunii și credinței. Curtea e bine îngrijită, chiar sobră pot spune (alei, spații verzi), pe două laturi sunt corpuri de chilii, arhondaric și stăreție, pe altă latură clopotnița.  

„Vedeta” ansamblului este biserica „Sfinții Trei Ierarhi” , un edificiu nu foarte mare, dar frumos ornamentat cu elemente decorative și zugrăveli colorate. Deasupra intrării în pridvorul împodobit cu picturi vedem un frumos medalion ce reprezintă icoana de hram, element decorativ întâlnit la mai multe biserici vâlcene. Ancadramentul sculptat al ușii de acces și pisania sunt foarte bine păstrate și înfrumusețează aspectul locașului de cult. Interiorul este destul de bine luminat, pictura restaurată acoperă parțial pereții, câteva coloane despart spațiile interioare, catapeteasma are un aspect interesant.  

În pronaos vedem tabloul votiv ce îl înfățișează pe boierul Sandu Bucșenescu și soțiile sale, precum și piatra funerară a ctitorului. Boierul nu și-a uitat originea (se trăgea din boieri mărunți sau chiar moșneni) și a făcut o mulțime de acte de danie și milostenie, testamentele sale fiind analizate de specialiști. Iată câteva prevederi:

📌din veniturile moșiilor dăruite schitului Berislăvești călugării trebuiau să dea anual o sumă de bani Mănăstirii Pantelimon și spitalului pentru bolnavii săraci din București (boierul făcuse planurile și condusese lucrările de construcție ale acestor obiective);

📌de ziua hramului schitului să se împartă 200 de pite și un pahar de vin țăranilor participanți la slujbă sau din împrejurimi;

📌organizarea unei școli în chiliile schitului pentru șase copii orfani din satele apropiate cărora să li se asigure cazare, haine și masă;

📌mălaiul de la o moară să fie împărțit săracilor după moartea sa;

📌scutește de datorii pe mulți datornici.

În curtea mănăstirii găsim un mic magazin de unde cei interesați pot achiziționa diverse obiecte, cărți, icoane etc. După câteva zeci de minute petrecute la mănăstirea Berislăvești, încărcați sufletește, ne-am îndreptat cu curaj spre Capitala noastră pentru a da piept cu viața urbană zgomotoasă și solicitantă.

Dacă vă aflați în zonă și doriți să vedeți un valoros monument vechi de secole, parțial refăcut și restaurat, vă recomand să vă abateți câțiva kilometri din zona orașului Călimănești.

Alegeri inspirate!

---

VIZUALIZĂRI: 230 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI