Lux și opulență

TIPĂREȘTE

Lux și opulență? Sincer cam despre asta este vorba aici. 

În momentul în care am spus că vreau să merg la Nisa nu am fost foarte sincer, eu vroiam neapărat să ajung să vizitez Principatul Monaco. Astfel că a doua zi din sejurul nostru, am luat autobuzul spre Monaco,

Chiar din zona portuară este stația de autobuz care la un interval de jumătate de oră este deservită de un autobus cu destinația Monaco și nu numai. Cum noi eram setați pe Monaco nu ne-au mai interest celelalte destinații celebre și frumoase de altfel. Astfel dis de dimineață am luat autobuzul 607 al liniei Zou și într-o oră am ajuns la Monaco. Costul unei călătorii a fost 2,5 euro/persoană.

Monaco, oficial Principatul Monaco este un oraș-stat suveran, situat pe Riviera Franceză. Se învecinează cu Franța pe trei laturi, în timp ce cealaltă parte are ieșire la Marea Mediterană. Monaco are o suprafață de doar 2,02 km² și o populație de aproximativ 37800 de locuitori; este a doua cea mai mică și cea mai dens populată țară din lume. Monaco are o frontieră terestră de 4,4 km, o coastă de 4,1 km, și o lățime care variază între 1.700–349 m. Cel mai înalt punct din țară este pe o cărare îngustă numită Chemin des Révoires pe pantele Mont Agel în districtul Les Révoires⁠, la 161 m deasupra nivelului mării. Cel mai populat cartier din Monaco este Monte Carlo și cel mai populat district este Larvotto/Bas Moulins⁠. Prin îmbunătățiri funciare, masa de uscat monegască s-a extins cu douăzeci la sută. Deși mic, Monaco este foarte vechi și destul de bine cunoscut, mai ales datorită statutului său ca teren de joacă pentru cei bogați și celebri. În 2014, s-a constatat că aproximativ 30% din populație era alcătuită din milionari, la fel ca orașele Zürich sau Geneva.

Noi am coborât la stația Monte Carlo unde este și cazinoul cu același nume extrem de renumit. Interesant la cazinourile din Monaco este că rezidenți nu au voie să joace să-și piardă averile, ci doar fraierii ca noi. Nu sunt pasionat din fericire de așa ceva! Sincer aș fi vrut să-l vizitez pe interior, dar se percepea o taxă de intrare deloc modică, așa că am zis pas.

În schimb am vizitat grădina din spatele cazinoului și cu acest prilej am folosit și un lift exterior. Aceste lifturi facilitează urcatul sau coborâtul scărilor. Sunt lifturi de exterior, lifturi pentru oameni avuți. Aici am descoperit o alee a fotbaliștilor, unde sunt amprente ale picioarelor lor. Cu mare bucurie și surpindere le-am descoperit și pe cele ale lui Gheorghe Hagi. Doar el a adus Supercupa Europei acasă!

Drumul nostru a continuat pe străzile Principatului, unde am recunoscut traseul pe care se ține anual cursa de Formula 1. Pe plan sportiv mai am o amintire foarte plăcută cu Monaco, în 1987 când a câștigat aici Super Cupa Europei, Steaua București în dauna echipei Dinamo Kiev.

Ne-am plimbat pe străduțele orașului până am ajuns în zona portuară. Yachturile văzute anterior la Nisa aici erau simple bărcuțe! Am admirat aici yachturi super mari, super moderne, yachturile milionarilor adevărați. Tot aici era un muzeu cu mașini de colecție, dar nu am avut timp să-l vizităm. Ne grăbeam să mergem la Palatul Princiar care era situat sus pe deal. 

Palatul Princiar este situat în cartierul Monaco Ville, care reprezintă centrul vechi sau mai bine zis vechiul oraș fortificat. Aici la ora 12 era ceremonia de schimbare a gărzii pe care nu vroiam să o ratăm. Am urcat pe niște cărări șerpuite și am ajuns la Palat mai devreme decât preconizasem. Palatul Princiar este construit pe un promontoriu stâncos numit Le Rocher. O parte din acesta se vede în spatele Palatului.

Astfel că am mers să vizităm Catedrala Sfăntul Nicolae, construită în stil romano bizantin, o catedrală în care au intrat de-a lungul vremii o mulțime de capete încoronate. Timpul fuge repede, așa că ne-am întors la castel pentru vestita ceremonie. Sincer sî fiu am fost un pic dezamăgit, întreaga ceremonie mi s-a părut cam anostă. E drept că niciuna nu se compară cu cea văzută de mine la Granița Indiei cu Pakistan. Nu am ce face, doar la aia mă raportez.

Nu am stat până la finalul ceremoniei, ci ne-am dus să căutăm un restaurant bun. Bine am făcut pentru că la sfâșitul ceremoniei a năvălit pur și simplu puhoiul de oameni în căutarea unei mese libere.

După ce ne-am pus burta la cale la un preț deloc de neglijat, ne-am continuat alergarea pe străduțele înguste ale centrului vechi. Evident de aici ne-am făcut ceva cumpărături, doar o dată în viață ajungi la Monaco.

Am trecut iar pe lângă catedrală, dar și pe lângă impunătoare clădire a Ministerului de Justiție. Am coborât pe lângă parc până la Muzeul Oceanografic! Sincer mă bătea gândul să-l vizitez, dar taxa de acces mi s-a părut cam mare așa că am spus pas. Ne-am plimbat în schimb prin parcul, de fapt Grădina Saint Martin, unde ne-am bucurat ochii de multă verdeață și în special cu vegetația luxuriantă. Cactuși, ficuși, palmieri, arbuști ornamentali de toate felurile erau pe acolo plus o mulțime de sculpturi.

În concluzie ce pot spune? Monaco este un oraț stat destinat celor bogați și foarte bogați care vor să se simtă bine, dar și în siguranță. Am trecut de mult de vremea copilăriei când eram impresionat de povești cu regi și regine , cu prinți și prințese. Nu pot sa declar că nu mi-a plăcut Monaco sau că nu mi-aș dori să-mi permit să locuiesc acolo. Dar nu știu dacă m-aș simți confortabil. 

Eu nu înțeleg foamea asta după averi, după bogăție. Sincer și eu mi-aș dori să ajung la un nivel să nu mai am grija zilei de mâine. Bun să zicem că reușesc asta. Să susținem prin absurd că am ajuns milionar. Am un million, două, trei de dolari. Ce urmează? De ce să-mi sacrific sănătatea să fac mai mulți bani? Una, două case, una, două mașini cred că sunt de ajuns. Tot o gură am, nu pot mânca mai mult. Ajungi la un nivel în care efectiv nu mai ai pe ce cheltui banii. Ce urmează!? Te închizi într-un castel înconjurat de servitori și paznici!?

Nu știu , eu sunt mai naiv. Nu-I pot aprecia pe acești bogătași ai lumii, când știu ce suferință este în lume. Stiți foarte bine că eu sunt un iubitor al Africii și al oamenilor simpli de acolo. Cum pot eu care am văzut atâta foame și suferință să mă emoționez că văd un prinț sau un rege sau un bogătaș?

Am denumit acest articol lux și opulență. Puteam adăuga și decadență. Stiți că și la noi există un grup de oameni foarte bogați, auto intitulați Grupul de la Monaco!!! Mulți dintre ei sunt vânați de DNA. Oare de ce? Chiar am fost cumva în anurajul unora dintre membrii , care se lăudau că dacă nu faci parte din acest grup de la Monaco, asta așa ca om de afaceri, nici nu exiști în fața lor. Vă spun asta ca să vă dați seama cum se văd ei de sus și cum ne desconsideră ei pe noi, oamenii obișnuiți.

Nu cred că mai este cazul să detailez cum lumea civilizată din ziua de azi a crescut pe seama amărâților. Până nu demult, cam o sută de ani au devalizat țările sărace pin violență, crime și tot ce-I mai rău. De epoca sclavagistă nu mai spun nimic.

Așa că eu personal nu pot să am un respect față de acești oameni super bogați care se închid între niște ziduri departe de oamenii obișnuiți.

Apropo de decadență. De ce credeți că există atâtea yachturi, care de care mai mare și mai luxoase? Ei bine vă spun eu. Pentru petreceri private, departe de ochii presei și a oamenilor de rând unde se întâmplă... da ce știu io ce se întâmplă?

Așa că până una alta eu prefer Africa sau orice altă țară mai săracă, unde te mai poți bucura de un zâmbet inocent, unde vei descoperi oameni autentici, oameni dispuși să împartă cu tine până și puținul pe care îl are!

---

VIZUALIZĂRI: 303 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI